Dulciuri desenate cu afectivitate

Ce îți trece prin cap atunci când treci pe lângă o vitrină cu bunătăți glucidice?
Îți trece? Aaaa, stai, nu prin cap îți trece, ci prin guriță. Corect! 

Pun rămășag că nici 3% dintre voi nu vă gândiți la implicarea directă a celui care face ca o asemenea vitrină să vă genereze băluțe care trag puternic de voi înspre pragul magazinului dulce.

Cam de unde îi vin ideile cofetarului? Cam câte variante a conceput până a reușit să miște coarda optimă a fiecărui pofticios? Cât de dificil este să intri în mintea unuia care nu știe ce vrea?

Sunt foarte multe răspunsuri și încă și mai multe întrebări ce gravitează deasupra prăjiturilor, când de fapt toate sunt guvernate de instinctul intern de a genera zâmbete. Despre asta este vorba de fapt și acest lucru îl motivează pe:

Arhitectul Yummy!!!

Oricât de anapoda ar suna, mă puteți crede pe cuvânt că cel care prepară dulciuri și pune suflet, este un arhitect!

Torturi cu Suflet este o idee apărută din dorința de a oferi printr-un produs destinat oarecum copiilor, care în final a avut un rezultat sclipitor materializat prin surâsul fin al tuturor:

De la pitici, până la bunici.

Pentru că sunt momente și nu sunt puține, când oamenii mari uită că sunt mari sau chiar refuză să mai fie, pentru o clipă pe care și-o doresc infinită.

Pe lângă toate acestea, arhitectul Yummy poate citi gânduri! 

Ce? Nu știați? Păi nu este o noutate... Încercați să-i oferiți doar o părere și veți constata magia. 

Nu vreau să vă stârnesc mai mult decât este cazul pentru că știu că unii... Ha! I-am prins! Nu se pot abține! Pam, pam.

Vă invit totuși să încercați măcar o singură dată pentru că va funcționa exact ca la Amsterdam: Încearcă o dată...

Papa bun!

Spune-mi și mie unde se mănâncă bine în oraș! Cunoașteți remarca asta, nu?

O întâlniți pe aproape toate grupurile. Și cum fiecare ia parte la cel puțin tot atâtea grupuri precum ideile legate de cel care îi taie fața în trafic, totul e curat ca lacrima.

Dar totuși, ce înseamnă "se mănâncă bine"? Oare se referă la faptul că nu te deranjează nimeni? Oare furculița e fină și bine șlefuită? S-o fi referind la mâncare? Și dacă se referă la mâncare, iarăși putem deschide cutia Pandorei: cantitate, calitate, preț, servire, locație?

Lista este lungă și atunci când ți-e foame și fiecare îți răspunde după măcar unul dintre criteriile de mai sus, îți reamintești brusc despre cât de artist ești în combinarea numelui de familie al lui Iisus cu diverse acțiuni mai puțin ortodoxe...

De multe ori, în România, a mânca bine te duce cu gândul la o imagine precum cea din Soldat Universal, la amintirea căreia ai brusc în minte încă două personaje dure: Colebil și Triferment.

Subiectul "mâncat bine" îl voi roti astăzi în jurul a trei locații în care eu mă simt foarte bine.

Evident că voi s-ar putea să nu vă simțiți la fel ca mine dar dacă am decis să scriu este pentru că "Something is out there...".

Dacă ești tradiționalist și îți place cu România, n-ai diete care să necesite gestionare și nici nu vrei să faci rabat la "gurmanzeală", atunci du-te prietene La Ceaun. Brașovul nu este nici pe departe Las Vegas și cu toate acestea, au trei locații disponibile: În Piața Sfatului, pe Michael Weiss și în Răcădău. Ca să nu devii sedentar, până îți povestesc eu, le poți căuta singurel să vezi unde sunt, căci ești expert pe Google și verifici orice... Prin urmare, fie că vei alege să te ciorbești, fie să te feludoiești, vei pleca ori alene, ori agale de aici, dar zâmbind. Oamenii pun suflet în ceea ce fac și asta în cazul în care ați uitat, dă gust. Personal, sunt fan al bucatelor care dau și numele cârciumii, iar pe locul doi sau aproape doi, tronează Tihna. Doar sunt ardelean, ce dracu'? Pentru cei care nu știu, în Ardeal a apărut expresia "Ia-ți timpul!", expresie ce ulterior a fost preluată de Brexiteni.

Ești fan declarat al preparatelor gătite de popoarele cu ochi de tip fantă? Nu? Nu ești? Și ce dacă... Ai să fii! Cu prima ocazie, atunci când ajungi prin centrul Brașovului și vrei să te întorci de acolo, oprește-te la Panda Mania pe 15 Noiembrie. De număr nu-ți pomenesc nimic căci ai învățat deja: Google, scris, căutat... Aici, poate c-ar merge și cu o dietă, dar ar fi mare păcat... Eu sunt fan al supelor lor, însă gustă și puțină rață căci o să fie excelent. O să măcăni apoi tuturor despre ei!

Vrei să fie cu paste și cu italienești care te fac să împreunezi degetele?

Trattoria Del Chianti.

Știu. Cam sec răspunsul, însă nu tot timpul locurile bune sunt ocupate de chestii complicate... Cred că dacă ar închide, ar urma o perioadă de Follow-Up cu Nunchaku clienților. Nu neapărat pentru vinurile Chianti, ci pentru preparatele trase la tigaie în bahicele zonei despre care tocmai ce v-am spus...

Revin...

Vă pup cu Ț!